Câteva gânduri despre cartea Ultima brazdă

Ultima brazda

Printre istoricii mai de seamă ai nord-vestului României se numără, fără îndoială, şi profesorul Ioan Ciarnău, cu domiciliul în comuna Dindeşti, jud. Satu Mare, specializat în arheologie, dar cu sufletul său larg deschis, încă din copilărie şi studenţie, spre epoca modernă şi contemporană. Până la respectabila vârstă de 70 de ani, câţi i-a împlinit în acest an, şi-a onorat foştii elevi şi alţi iubitori ai locurilor şi zonelor de graniţa de vest a ţării, cu numeroase şi importante lucrări, mai de seamă fiind monografia comunei Andrid, întitulată "Comuna Andrid, condiţii naturale, istorie şi contemporaneitate", fostă cândva un centru de plasă cu o recunoscută viaţă economico-administrativă, şcolară şi culturală.

Fiindu-i profesor chiar în Dindeşti, îndată după reforma învăţământului din 1948, nu mică mi-a fost surpriza când în vara acestui an am fost învitat la lansarea a două cărţi de-ale dumnealui: "Ultzima brazdă" şi "Nu eşti singur, Ionică". A fost o învitaţie tentantă, venită nu numai din partea unui prestigios istoric, dar şi de la un talentat prozator, cel în cauză fiind un bun fost elev de-al meu. Întâlnirea pentru lansare a avut loc la Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" din Baia Mare, cei prezenţi manifestându-şi satisfacţia pentru lansare, pentru întâlnirea autorului cu foşti colegi şi cunoştinţe. Precizările făcute de prof. Vasile Leschian în numele unităţii onorate, a însăşi autorului şi participanţilor, au avut un caracter informativ, dar şi omagial pentru ostaşii români care, prin eroismul lor, şi-au vărsat sângele eliberând de sub horthysm şi hitlerism oraşele Carei şi Satu Mare, numeroase localităţi din împrejurimi precum: Andrid, Dindeşti, Vezendiu, Tiream, Ghenci, Ciumeşti, Sanislău, Ianculeşti, Foeni, Petreşti, şi altele din judeţul Satu Mare.

În cele şase capitole ale cărţii de suflet "Ultima brazdă", autorul îşi propune, precum însuşi afirmă, "să facă cunoscut cititorului efortul uriaş, uneori supraomenesc, dovedit de viteaza noastră armată, de bunii săi luptători, care înfruntând un inamic deosebit de tenace, a reuşit să elibereze pas cu pas, palmă cu palmă, teritoriul aflat sub ocupaţie horthyisto-fascistă. Duşmanul a fost lovit mortal şi aruncat peste graniţa de nord-vest." Eliberarea oraşului Carei a avut loc la 25 octombrie 1944. În memoria acelei strălucite vitorii guvernul român de atunci, scrie autorul, a hotărât ca această zi, din fiecare an, să fie sărbătorită ca zi simbol etern a viteazei noastre armate.

Pentru realizarea practică a acestei importante lucrări cu caracter istorico-militar, autorul s-a documentat cu sârg în arhivele U.M. 02405 Piteşti, în altele din ţară. Totodată a beneficiat de generozitatea gen.lt.(r) Ion Botea, despre care autorul scrie că i-a dat un substanţial ajutor, "punându-i la dispoziţie, cu multă generozitate, o mare parte din memoriile sale de război însoţite de un bogat material documentar şi schiţe de luptă". Sunt pomenite şi alte nume care i-au pus la dispoziţie tabelele cu eroii, mormintele de eroi, cu cimitirele şi monumentele din zonă ridicate în cinstea celor ce s-au jertfit pentru patria română.

Această carte de istorie vie se încheie apoteotic, prin ceea ce regimurile trecute din România au neglijat, şi anume, cunoaşterea şi omagierea numelor eroilor, îndemnul pentru conservarea şi îngrijirea cimitirelor şi monumentelor ridicate. Istoria acestor acţiuni face parte din istoria naţională, inclusiv Monumentul Ostaşului Român din Carei operă a maestrului sculptor Vida Gheza.

Felicitări, domnule profesor Ioan Ciarnău, pentru cartea "Ultima brazdă" şi pentru interesul manifestat cultului eroilor ce se degajă din ea.

Prof.Dr. Valeriu Achim