Cuvânt înainte la cartea Vremea Şerpilor

Vremea serpilor

Specia umană, aşa cum se prezintă ea astăzi, este invadată de indivizi care, deşi se aseamănă la chip cu oamenii, au un comportament diferit, manifestări dintre cele mai bizare şi dăunătoare, iar reflexele care îi domină devin ucigătoare pentru cei din jurul lor. Societatea noastră a fost şi mai este încă plină de astfel de indivizi. Întocmai ca o cultură agricolă sufocată de buruieni. Dar şi această asemănare merge doar până la un punct. Căci dacă o cultură agricolă poate fi degajată de buruieni, prin ierbicidare, societatea este condamnată să-şi suporte dăunătorii, să trudească pentru ei, ba mai mult, culmea cinismului, chiar să-i aplaude uneori.

Pe ei nu poţi să-i înlături nici prin revoluţie. Care revoluţie? Când ştiut este faptul că tocmai la adăpostul acesteia ei, dăunătorii, proliferează şi prosperă, adaptându-se foarte repede noilor condiţii. Climatul revoluţionar şi cel postrevoluţionar este mediul lor cel mai propice. Pentru ei, revoluţia, care ar trebui să-i înlăture definitiv, nu este altceva decât o rampă de relansare spre cote şi mai înalte. Ba mai mult, ei îşi lansează şi progeniturile, chiar dacă sunt loaze. Căci vorba lui nenea Iancu: "La vremuri noi, tot noi".

Epitetul de "dăunători" poate că este prea blând pentru astfel de indivizi, de aceea noi îi vom numi "şerpi". Asta pentru că au atâtea trăsături comune cu aceştia, încât merg până la confundare. Iată unele dintre aceste trăsături comune:

Sunt veninoşi şi unii şi alţii. Unii îşi varsă veninul prin înţepare, alţii prin lovirea semenului. De multe ori, tot atât de mortal ca şi primii, lăsând în urmă mii de victime - vezi perioada postbelică, cea revoluţionară, în unele momente şi cea postrevoluţionară.
Nu se pot domestici nici chiar cu ajutorul legilor, legi care pentru ei par a fi doar nişte scuturi extrem de utile menite să le apere interesele, intenţiile, dar mai ales faptele. Ba mai mult, chiar ei fac legile pe care apoi le încalcă în folosul lor.
Ştiu să se prelingă, să "alunece" în aşa fel încât ei să iasă întotdeauna în faţă, mai ales acolo unde ciolanul este mai mare şi locul mai călduţ. Căci, vezi Doamne, reptilele au sânge rece şi nu pot habita decât în locuri calde, cât mai calde. Abia atunci devin viabile şi deosebit de active.
Le place şi unora şi altora să se ascundă prin locuri cât mai ferite, mai ales pe unde pot beneficia de imunitate, pentru a nu fi deranjaţi de braţul legii, adică prin "văgăuni", "crăpături", parlament, guvern, prefecturi, justiţie, regii autonome etc.
Sunt deosebit de posesivi, egoişti şi individualişti. Se conduc după principiul: "Acolo unde suntem noi, nu mai este loc şi pentru alţii".
Se consideră elite, unicate ale societăţii, fapt pentru care îşi creiază adesea propria lor oligarhie, în special politică sau economică, care, pentru a nu fi penetrată de "intruşi", este păzită de tot felul de "organe" paramilitare, chiar şi prin mineriade. Se cunosc cazuri...

Deoarece indivizii (şerpii) mai sus pomeniţi sunt conaţionalii noştri, noi fiind constrânşi să-i suportăm cotidian şi, mai ales, pentru că acţiunile lor ne marchează în mod brutal viaţa, se cuvine să scoatem în evidenţă lucrăturile lor. Căci cine ştie, odată şi odată s-ar putea să dispară, iar atunci omenirea să nu fie frustată de a cunoaşte "ştiinţific" istoria lor evolutivă, mai ales a celor din urmă capitole în care ei se manifestă plenar, arătându-şi adevăratul potenţial.

Ioan Ciarnău

Cartea se mai găseşte la vânzare în Librăria Fidelia